Am intirziat putin… Am mai fost in doua calatorii, dar nu va mai povestesc, am jurat ca nu ma mai urc in avion in urmatoarea luna!
Am ramas datoare cu citeva cuvinte despre excursia mea in Noua Zeelanda la invitatia Rosia Montana Gold Corporation, alaturi de alti 14 jurnalisti.
Dupa toate discutiile si dezbaterile din ziare si de pe bloguri ma simt datoare sa dau si eu, la rindul meu, explicatii.
Asadar, am acceptat aceasta invitatie din mai multe motive.
Primul motiv il constituie insusi scopul excursiei: “o vizită de documentare la mina de aur Martha, orasul Waihi, din Noua Zeelanda pentru….un plus de cunoaştere asupra modului în care o mină modernă operează pentru managementul corect și responsabil al cianurii, protecţia patrimoniului, reabiliatarea ecologică şi dezvoltarea durabilă a comunităţii” – asa cum preciza invitatia oficiala.
Trebuie sa recunosc ca eram curioasa sa vad o mina de aur, eram curioasa sa vad cum ar putea cineva sa-mi schimbe convigerea (indoctrinata fiind de propria mama) ca nu se poate opera ceva cu cianura fara a afecta mediul si implicit oamenii; mai eram curioasa sa vad Noua Zeelanda, dar si sa petrec timp cu ceilalti invitati in aceasta excursie – o gasca teribil de savuroasa! (Robert Turcescu, Ioan T. Morar, Mihai Tatulici, Livia Dilă, Doru Bușcu, Floriana Jucan, Emil Hurezeanu, Vlad Macovei, Rareș Bogdan, Dragoș Nedelcu, Sorin Freciu, Adi Bucur)
Ma intreb citi din cei care critica atit de vehement aceasta “vizita de documentare” au habar despre ce vorbesc.
Adica daca au fost vreodata la vreo mina aurifera care foloseste cianura, daca au fost macar la Rosia Montana, daca pricep in ce consta procesul tehnologic… sau se rezuma doar la cliseul “cianura poate sa ucida”.
Da, sigur, si paracetamolul poate sa ucida daca il iei necontrolat…
Nu vreau sa dezbat celelalte motive pentru care Rosia Montana este un proiect controversat in Romania, dar in privinta cianurii ceea ce pot spune este ca, in Noua Zeelenda, o tara ecologista din toate punctele de vedere, aceasta substanta este folosita in cel mai controlat mod cu putinta.
Atit de controlat incit apa care iese din fabrica in urma distrugerii cianurii este… potabila.
Nu i-am cerut permisiunea lui Ioan T. Morar sa-i public fotografia in care domnia sa bea din acea apa, dar credeti-ma, e o imagine teribil de convingatoare!
Ca sa concluzionez ideea “proiectului controversat”, repet: poate sint o mie de motive pentru care Rosia Montana este un proiect nociv pentru Romania, dar va asigur, printre acestea nu se afla cianura.
Sigur, atita vreme cit se foloseste tehnologia pe care am vazut-o in Noua Zeelanda. Dar din cite am inteles, in Romania aceasta tehnologie ar fi de trei ori mai avansata.
Si nu uita: Noua Zeelanda este o tara care interzice pe teritoriul ei centralele atomice!!! Pentru ca nu sint suficient de ecologice! De ce ar vrea sa-si otraveasca apele si solul cu cianura??? Si inca un aspect: aceasta exploatare se afla in mijlocul unui oras.
Nu stiu daca lipsa subiectelor sau pur si simplu invidia au fost motivele generatoare ale acestei actiuni intreprinse de deontologii ramasi acasa dar, le-as mai furniza citeva subiecte daca tot sint atit de aprinsi.
Si aici vreau sa ma refer prin citeva exemple la titlurile pe care le-au dat acesti sfinti deontologi (cu citiva am fost personal in deplasari platite de organizatori!!!) si care contineau cuvinte gen “spagari”, “ziaristi cumparati” etc…
Louis Vuitton m-a invitat acum doi ani la Paris intr-un press trip de documentare la fabrica Asnieres, acolo unde se realizeaza manual toate colectiile Vuitton.
Sincera sa fiu, pina la acea data nu eram vreun mare fan al acestui brand, dar recunosc ca aceasta documentare la fata locului m-a transformat azi intr-unul.
Deci Louis Vuitton Paris spaguieste jurnalisti?
Un alt exemplu:acum doi ani, compania Benetton m-a invitat in Senegal, acolo unde isi lansa campania de Micro Credits, impreuna cu celebrul cintaret Youssuo N’Dour.
Tot anul trecut, ministerul Industriei Usoare din Brazilia m-a invitat la Sao Paolo Fashion Week pentru o saptamina (va asigur ca aceasta excursie suportata de statul brazilian nu a fost cu mult mai ieftina decit cea din Noua Zeelanda).
Nu sint singurele exemple de press trip-uri la care am participat, dar ce pot sa spun este faptul ca in toate aceste cazuri nu am fost singura, ci am participat alaturi de zeci de jurnalisti veniti/invitati cu acelasi scop, de la Elle si Vogue la Financial Times.
Da, este un exercitiu de PR pe care aceste companii il fac.
Si, daca nu te conving cu argumentele lor (si trebuie sa marturisesc ca, de-a lungul anilor, mi s-a intimplat si asta), nu esti in nici un fel obligat sa scrii apoi contrariul. Este riscul lor, pe care si-l asuma…
Stiu la ce te gindesti si vin in intimpinarea ta: sigur ca din aceste excursii avem si noi de cistigat (de cele mai multe ori e fun, vedem locuri noi, cunoastem oameni interesanti, aflam lucruri direct de la sursa etc., etc.). Dar asta nu ne face mai putin deontologi!
Deontologia unui jurnalist, atunci cind exista, nu se pierde intr-un press trip si nici nu se pastreaza doar pentru ca acesta refuza o astfel de deplasare.
