Marian Palie

rau_sau_bun says:

lui Marian i-au ramas pantalonii scurti!

andreea says:

Marian este un visator,un incapatant,un idealist si a avut o schimbare de look ,dupa 2007 cred, care il prinde super bine.

Madalina says:

Foarte cool!

onitza says:

e genul inadaptatului….personaj atat de des in literatura si nu numai; e simpatic portretul tau; e un personaj! eu ma bucur ca mai exista si astfel de oameni care traiesc in lumea lor: delicati, sensibili, serafici;Roxana, iti doresc multa rabdare si ai grija de el!

rita says:

posteaza si tu ceva mai interesant de aceea ai si putine comentarii

anna says:

e cel din poza,nu? imi place la nebunie stilul lui per total si mi-as dori sa vad cat mai multi barbati in genul asta prin Bucuresti. stiu ca sunt unii,i-am vazut asta-vara (eu nu locuiesc in tara). fac parte din generatia care si-a trait adolescenta in anii ’80 si imaginea lui imi trezeste nostalgii placute,asa aratau majoritatea baietilor pe atunci. am vazut ca stilul asta a inceput sa fie din nou vizibil,dar destul de timid,in ultimii doi-trei ani si tare mult imi place. pun pariu ca poarta si bretele se vede ca este un om interesant,imaginea exterioara spune destule despre om.

Adela says:

O sa fiu eu cea care strica atmosfera pe aici…Este un barbat cu trasaturi frumoase dar mie nu-mi place absolut deloc stilul vestimentar al acestui domn. Nu mai zic de…coafura. Ma bucur insa ca este fan pantaloni Michael Jackson. Cat despre faptul ca viseaza, este boem si rupt de realitate, bravo lui ca-si permite. E un lux!

Cristina Gaspar says:

Descrierea ta este super haioasa. Ma bucur sa aflu lucruri noi despre voi. Iar Marian este un personaj interesant, mi se pare foarte cool. Felicitari!

ioana - mauVErt says:

Marian chiar trebuie să fie un personaj.
Ţin minte că a venit la ELLE după dispariţia subită a Laurei (pe atunci nu ştiam că motivul a fost venirea pe lume a adorabilul Nick) şi că l-am ţinut “sub observaţie” o vreme, ca şi când trebuia să-mi dovedească mie că merită postul acesta atât de râvnit, “pentru care un milion de fete ar muri/ar omorî”

Îi spuneam mai demult unei cunoştinţe, într-o discuţie legată de redacţia ELLE, că Marian Pălie rămâne un mister pentru mine şi în ziua de azi, judecând după pictorialele pe care le-a realizat de-a lungul vremii. La fel ca şi în cazul lui Maurice, îţi dai seama care dintre pictorialele din revistă e cel care a ieşit din mâinile lui fără să fie nevoie să-i citeşti numele. Are un stil inconfundabil. Întotdeauna va fi puţină ceaţă, ceva şters, ceva vechi, un film, o poezie sau un roman în jurul cărora să-şi creeze poveştile.
Nu l-am cunoscut personal, însă l-am întâlnit de câteva ori (fie din întâmplare, pe stradă, fie la diverse evenimente) şi, observându-l, mi-a inspirat serenitate. Cred că asta e trăsătura care iese în evidenţă şi din descrierea ta.
Şi da, se îmbracă bine. Am în minte imaginea lui de prin noiembrie anul trecut, înfăşurat într-un trench gros de culoarea măslinelor, cu gulerul ridicat şi cu privirea ascunsă în spatele unei perechi de wayferers (care se potriveau de minune cu părul grizonant şi aranjat neglijent, dar studiat). A fost unul dintre momentele în care am regretat că nu am avut aparatul foto la mine.

Marian Palie says:

Multumesc pentru toate cuvintele frumoase. Desi e vulgar sa vorbesti despre tine vreau sa va spun ca toate discutia de mai sus imi aduce aminte de ce a spus profesorul meu de greaca veche din facultate despre mine: “pai…Marian…eh…trebuie sa bati un cui, sa-l legi ca altfel zboara”. Si o ultima nota: un vis de-al meu fost sa ma fac misionar iezuit. Nu m-au primit, poate si pentru faptul ca aveam o educatie mult mai franciscana. De asta il ador pe Dries Van Notten.

Raluca Florea says:

Intotdeauna am crezut ca am o predilectie in a citi oamenii si intuitia aceasta m-a inselat de putine ori. Astazi, l-am intalnit pe Marian, din intamplare, la redactie. Era in trecere si Barbara mi-a facut cunostinta cu el. Nu am schimbat decat cate un “Buna!”, insa avea acel ceva ce te face sa te uiti prelung la anumite persoane si sa te gasesti antrenata, involuntar si rusinos, in actiunea numita simplu- “holbat”. In fata mea era un personaj aparte, doar prin prezenta. Acum, citind textul Roxanei, mi-am confirmat inca o data parerea. Sper sa se intoarca repede din concediu

Ramiro says:

el nu e marian el e flu..viu recita prozaic inainte sa se fi cunoscut povestea unui baietel ramas singur pe un trotuar. cateodata scria sub anonimat pt ca lumea pt care scria nu era pregatita inca sa-l primeasca. sunt sigur ca isi aminteste