April 15th, 2010

Sa copiem?

Am vazut recent intr-o revista englezeasca expresia style stalker . Si m-a amuzat rau. Erau doua vedete puse fata in fata, una dintre ele acuzata ca “ii fura stilul” celeilalte. C’mon…n-am mai auzit asa ceva din scoala

Stiu sensibilitatile romanilor cind vine vorba de “a copia”, “a se inspira”.

Iar moda este primul domeniu care cade prada acestor reprosuri. Sintem cu totii de acord ca nu poti inventa roata cu orice colectie sau editorial de moda, dar care este limita?

Pina unde poti sa spui ca te-ai inspirat si unde intervine plagiatul, in ce fel trebuie “pedepsiti” cei care nu respecta regulile?

Am sustinut mereu ca prefer sa vad un lucru copiat bine, cu cap (adica nu intr-un mod nesimtit), decit unul original si prost.

Dar atunci cind aceasta “nedreptate” ma priveste direct si anume sa dau peste reviste cu lay-out-uri copiate dupa Elle, structura editoriala insusita cu nerusinare…dar cu aere de publicatie serioasa, nu mai sint la fel de toleranta.

Adica stii cum e…daca faci un editorial de moda a la Paolo Roversi…nici unui om intreg la minte nu o sa-I treaca prin cap sa spuna ca e Paolo Roversi, pentru ca i-a iesit bine plagiatul, nu? Adica ok, te inspiri, dar trebuie sa ai decenta de a sti unde iti este locul, nu?

Sint curioasa sa aflu parerea voastra despre cit de toleranti sinteti atunci cind sesizati vreun fel de plagiat. Mai cumparati produsul respectiv, revista respectiva etc…..? Este acesta un lucru care conteaza sau va afecteaza?

Tags: editorial de moda, moda, paolo roversi, plagiat

Comentarii(17)

alecsandra says:

15/04/2010 at 11:55

nu imi place plagiatul si nu il tolerez nicaieri.,inspiratie?!da.,plagiat?!NU. am citit multe reviste, si am observat foarte multe articole copiate pur si simplu, pe ici pe colo inversate cateva cuvinte pentru a fi si “mana”lor.,nu tolerez parfumurile copiate, gentile, pantofii samd. ar trebui sa se adopte legi stricte, pentru a putea fi sanctionati aceia care fac asta si se cred mari maestri

Nico says:

15/04/2010 at 12:25

Acum o sa vezi cum curg comentariile privind faptul ca nu se aprecieaza plagiatul, sila pentru acel tip de subiecte si cum reusesc unele reviste sa fie mereu in top numai pentru acest fapt. Dar sa fim sincere, ca sa observi un plagiat trebuie sa stii exact care este originalul si pentru asta ai nevoie de un simt acut, ca sa nu mai spun de un intreg bagaj de cunostinte privind subiectul. Dar… din pacate Romania mai are mult de invatat despre icon-uri, “dive” si adevarate surse de inspiratie. Drept dovada subiectele care vand revistele si ziarele de la noi si ce se vinde in afara. Iar daca cineva spune contrariul am mica rugaminte sa spuna macar un titlu de articol care ar face diferenta.

Alina says:

15/04/2010 at 12:48

Sa te inspiri nu inseamna tot sa copiezi ceva? furi o idee sau orice altceva. Mie imi place “copiatul” in limitele bunului simt si nu-mi plac oamenii care copiaza fara sa-si lase amprenta personala. Atunci copiatul nu mai este o sursa de inspiratie devine un copiat fara coloana vertebrala
Ai zis ca iti place mai mult un lucru copiat bine decat unul original si prost. Ai cumpara mai degraba o replica vestimentara foarte bine realizata decat una originala?

Roxana Voloseniuc says:

15/04/2010 at 12:55

Alina, nu as cumpara niciodata o replica (haine, arta…) dar nu cred ca as avea nimic impotriva sa cumpar ceva care a fost influentat de…..Iti dau un exemplu: Balmain a scos umerii acestia proeminenti si apoi toata lumea l-a copiat, sau s-a inspirat de la el. Dar, daca stai sa te gindesti si el la rindul lui s-a inspirat din Michael Jackson sau mai stiu eu de la cine….

Diana Dumitru says:

15/04/2010 at 13:33

Coco Chanel avea o atitudine similara cu a ta vis-a-vis de acest subiect.

Iti citesc blog-ul de ceva timp deja. Felicitari- e minunat!

Nina says:

15/04/2010 at 14:31

Da, e un subiect pe care se poate dezbate muuult!Clar ,roata devine tot mai greu de re-re-re-reinventat,dar intr-adevar e nevoie de decenta.Nu-mi permit sa-mi cumpar o creatie Balmain, Balenciaga, MarcJacobs, sau mai stiu eu ce,dar Zara are multe haine pe care eu le consider similare ,si pe care le port cu mare drag.Cat despre copierea celebrelor logo-uri…please,acolo nu sunt de acord!In decursul ultimului an,am cumparat de doua ori o revista glossy autohtona ,care, intr-adevar semana izbitor de mult cu ELLE.Si nu ma refer la articolele de care spuneai si tu intr-un post,cum ca pot aparea in aceeasi luna in mai multe publicatii( companii care-si prezinta produsul),ci la editoriale cu aceeasi tema, imagini extrem de asemanatoare ,s.a.m.d.Nu am sa-i dau numele,din respect pentru tine, nu pentru cea care conduce publicatia respectiva.

Anca says:

15/04/2010 at 14:51

there’s a thin line between “copied from”-”inspired by” … tocmai din cauza asta e si greu sa aperi the creative rights.
exact cum e si in muzica, daca tu reproduci sub 4 masuri dintr-o melodie (sau si mai bine, din partea cea mai catchy a ei) si schimbi doar putin nu te poate da nimeni in judecata!
Cred ca in moda, s-a cam spus multe, ca sa nu zic toate. Acum cred ca se experimenteaza doar la nivel de nuantza, liniile mari au fost cumva trasate.
Insa este posibil si sa ne confruntam cu un dublu standard, de cele mai multe ori, daca e vorba de o piesa vestimentara din trecut atunci se va spune ca “ai fost inspirat de moda anilor ‘XY”, daca e vorba de o piesa contemporana este plagiat …
in fond, daca nu doar din pura vanitate, macar din pasiune pentru frumos si calitate cumperi un produs al unui mare designer sau brand. Din acest motiv nu vei putea cumpara copia rochiei X, in varianta Zara, unde mai pui ca o fi si din poliester (sau ca exista riscul se a te intalni cu cineva cu aceeasi rochie! sau “the fake Fendi” situation din SATC). dar daca o vei gasi intr-o alta varianta – dintr-un material de calitate, cu finisaje ok si intr-o interpretare decenta/justa- nu cred ca ar fi o problema. (Daca e vorba de arta, varianta aceasta nu exista!)
Iar cand vine vorba despre reviste/texte/layout-uri nu mai sunt la fel de ingaduitoare… dar discutia ar deveni atat de lunga …

Diana says:

15/04/2010 at 16:07

Am vazut profile de creatori sau fotografi copiate cu nesimtire de pe Wiki. Mi se pare o crunta lipsa de respect vis a vis de cititor. Mi-e efectiv scarba si ma revolta faptul ca acele site-uri au capatat totusi o baza de cititori fideli. Nu-i invidie, e dezamagire…
Aplicat la brand-urile din industria modei, replicile mi se par ca spurca imaginea unor piese. Nu va doare vizual sa vedeti atatea LV-uri de Dragonul Rosu si apoi sa va ganditi la mostenirea lasata de Louis, care probabil se rasuceste in mormant? Nu vi se pare aberant ca-n mall-urile patriei sa vedeti “Birkin-uri” reproduse ordinar, la 150-200 RON? Si sincer, chiar nu-i inteleg pe cumparatorii acestor mizerii… Nu-ti permiti, nu-i nicio rusine. Poarta Zara cu demnitate decat sa te pretezi la un asemenea kitsch!

Roxana says:

15/04/2010 at 17:50

In ceea ce priveste incaltamintea Zara copiaza cu nesimtire orice trend. Nu cumpar nici de la ei, nici de la altii ceea ce este copiat la indigo pentru ca stiu ca ala e marele trend si o sa-l vad peste tot. Nu mi-am cumparat copii de telefoane, nu am nici un fake si nici un logo, nu mi-am facut si nu mi-as face sacou cu umeri supradimensionati la croitoreasa, dar am vazut unul sport reinterpretat la Zara destul de ok, nu mai am nici macar accesorii din magazine specializate ci de la designeri autohtoni, nu-mi permit inca bijuterii de creator sau antique (preferatele mele). Exista o limita intre ispiratie si plagiat, dar cred ca e destul de diferita de la caz la caz si despinde foarte mult de bagajul de cunostinte al fiecaruia.

ioana says:

15/04/2010 at 18:26

A te inspira nu este acelasi lucru cu a copia care inseamna a reproduce ceva prin imitatie,a reproduce fara originalitate pe cand a se inspira = a sugera, a insufla, a se ghida deci vorbim despre lucruri diferite.Nu mi se pare nimic deranjant sa copiezi pe cineva ca stil sau daca iti place o anumita vestimentatie asta bineinteles sa te reprezinte si pe tine fiindca pana la urma conteaza cum porti vestimentatia respectiva,atitudinea.In ceea ce priveste plagiatul unor carti ,documente,reviste nu numai ca este urat dar intotdeauna originalul o sa valoreze mai mult iar pe termen lung valorile adevarate raman.

corina says:

15/04/2010 at 18:29

oameni multi, idei putine…

M says:

15/04/2010 at 19:20

eu as zice……sa nu copiem daca se poate. dar sa ne inspiram din idei, din trend-uri, din diverse perioade, din natura, din literatura, din film, din teatru etc. ….si sa ne aducem input-ul personal. pana la urma diferenta se va simti si piata va cerne ce e calitativ si ce e indoielnic. poate ca piata romaneasca nu este destul de pregatita pentru a-si da seama ce este un fake si ce este original dar cu siguranta premizele sunt pozitive. lumea devine din ce in ce mai informata si va sti sa aleaga ceea ce trebuie.

xenia says:

15/04/2010 at 20:02

chiar saptamana aceasta am discutat la cursul de productie a emisiunilor de stiri daca e ok sa te inspiri de la colegii de breasla sau chiar sa le ceri materiale culese de ei. parerile au fost impartite. trebuie sa te chinui un pic sa reusesti sa faci un material bun. ce satisfactie mai ai daca il copiezi? din pacate multi din presa romaneasca nu sunt profesionisti. sigur, dak nu reusesti sa ajungi la un eveniment sau daca au loc doua evenimente in acelasi timp, sunt de acord sa faci schimb de informatii cu colegii, pentru ca unghiul de abordare al stirii nu va fi niciodata acelasi.
de fapt daca ne gandim bine, toti cei care iubim moda copiem trendurile. ramane de vazut daca stim sa le si adoptam cu stil si originalitate.

Ruxi says:

16/04/2010 at 12:35

Pe mine ma intristeaza si sa vad articole de la revista mama (sa zicem editia americana) traduse doar, in loc de continut original scris de redactorii romani/din tara respectiva. Inteleg interviurile si copertile gen Jennifer Aniston, dar atunci cand imi cumpar doua, trei editii din aceasi revista nu-mi doresc sa vad doar cum s-a facut traducerea, ci sa citesc despre stilul si discutiile din acea tara si sa inteleg diferentele dintre redactorii sef (Anna vs Carine, spre ex) si alegerile lor..

rau_sau_bun says:

16/04/2010 at 12:55

Intr-adevar, foarte putini romani poarta haina originalitatii. Intrebare cliseu: Dacia este inspirata sau copiata dupa un Renault?.. iar fenomenul este extins in multe domenii, mai ales cel media. Nu exista ,,a te inspira” sau ,,a copia” atata timp cat individul care copiaza poate sustine oricand, ,,cu nesimtire” , ca s-a inspirat doar.. Cat de bine este copiata o idee? Asta nu tine de talent..tine de antrenament. Insa, nu trebuie sa disperam! Fenomenul pare global si cred ca este cioplit in ADN-ul nostru. Daca vrem sa privim cu ochi reci toata balaria, chiar si crestinismul are muuulte elemente inspirate/copiate din alte dogme- data la care sarbatorim Nasterea lui Iisus coincide cu nasterea multor zei asa-zisi ,,pagani”. O sarbatoare copiata sau inspirata? Si, de ce? Pentru a raspandi cat mai rapid cultul in randul maselor… Cel mai trist, dupa parerea mea ,este ca majoritatea romanasilor nici nu mai incearca sa produca ceva original. Ne-am obisnuit, ca natie, sa ne exersam comoditatea tragand cu ochiul in stanga si in dreapta. Cam penibil, dupa parerea mea.

M says:

16/04/2010 at 16:17

dar totusi intrebare ramane…..ce mai e de inventat? mai putem crea ceva nou sau deja totul a fost facut?

Madalina Dragoi says:

17/04/2010 at 14:43

Dupa parerea mea, daca ai cumparat un fake (fie vorba despre o haina, o poseta, ochelari de soare sau o bijuterie) ai dat banii pe o iluzie, deci degeaba! In Romania, si nu numai, exista aceasta obsesie de a avea cu orice pret lucruri de “firma”. Dar majoritatea oamenilor care au avut avut dintotdeauna bani si au un anumit statut, nu cumpara o poseta L.V pentru a impresiona prietenii cu celebra monograma, ci o cumpara pentru CALITATEA sa. So, daca cumperi un fake, nu cumperi un lucru de calitate (in 99% din cazuri). Si atunci de ce sa dai 100 de euro pe o poseta din care curg atele, cand cu 50 sau chiar 30 de euro poti gasi una foarte draguta, la reduceri?
Chiar de curand am intrat intr-un magazin plin cu haine si pantofi “Chloe, Marc Jacobs etc” cu preturi intre intre 2 si 4 milioane”, unde toate exponatele erau copii jalnice ale unor modele ale brandurilor mai sus amintite. Nebun sa fii sa dai 4 milioane pe o rochie din poliester 100%, cusaturi proaste, fermoar de proasta calitate, doar pentru ca niste chinezi au falsificat o eticheta…
Mai mult de atat, am vazut asta vara, intr-o insula greceasca, unde temperaturile sunt foarte ridicate- insula fiind vulcanica, magazinase unde se vindeau palariute Louis Vuitton fabricate din poliester 100%. Pretul 5 euro. Nebun sa fii sa cumperi asa ceva, pentru ca in acele conditii climaterice ti-ar fi fiert creierul la propriu. Dar ce nu fac unii pentru a fi la moda?:-)