» Obsessions

May 12th, 2010

Vreau sa fiu designer

In aproape toate interviurile cu designeri romani descoperi in declaratiile lor acel cliseu, cum ca si-au dat seama ca vor sa devina designeri inca de mici, atunci cind faceau haine papusilor. Va suna cunoscut, nu?
Azi voi sta toata ziua in birou, am stat si ieri si voi sta si miine, dau bunurile de tipar pentru Elle iunie.
Printre teancurile de texte am dat de interviul cu Frida Giannini, designerul de la Gucci. Este un interviu foarte interesant, descoperi o femeie puternica, care tine in miini un intreg imperiu. Dar ce crezi ca declara printre altele? Ca isi imbraca papusile cind era mica, atunci a descoperit….etc
Deci daca se intimpla si la case mai mari, inseamna ca asta este conditia pentru a fi designer, sa le fi facut papusilor hainute, nu?
Si daca nu ti s-a intimplat asta cind erai mica/mic eu zic sa te reorientezi de la cariera de designer vestimentar, vei face sigur nota discordanta.

Ada says:

Este totusi un demers normal. Nu ma mir ca toti asa au inceput. Cu toate acestea cunosc o prietena care este designer de haine de papusi (si inca unele extrem de frumoase), dar care nu-si doreste sa creeze pentru oameni mari. Barbie, Fashion Royalty sau alte creatii Jason Wu sunt cei mai fideli clienti, ca sa zic asa. :P

Alexandra Brovchin says:

ha ha… inseamna ca am toate calitatile necesare sa devin designer. Ba chiar si hairstylist :) ).

DianaT says:

Acum 10 minute am intrat in casa cu o cutie mare in mana si cu un zambet larg, mi-am luat o masina de cusut! Nu am facut haine pentru papusi cand eram mica, dar am taiat si am modificat (am stricat cred ca ar fi un termen mai bun) multe haine care erau ale mamei mele :)

andreea says:

este adevarat, copiii dau semne inca de foarte mici cand sunt interesati de ceva, numai ca multe talente se pierd pe drum sub indrumerea stricta a parintilor spre preocupari mai ‘serioase’.

ligiacotea says:

Eu cand aveam cam 10 ani am avut primul meu business cu haine de papusi. De fapt in curtea bunicilor vindeam suc cu sirop si apa minerala si fiindca aveam succes ne-am gandim sa croim haine pentru papusi din hainele din pod a verisoarei mele mai mici….rezultatul…de toti banii ne-am cumparat inghetata dar a fost foarte distractiv. Si pe mine m-ar fi interesat sa fac o cariera ca si designer, dar apoi gandind realist mi-am dat seama ca intr-un oras ca si Oradea nu prea as fi avut nici o sansa…asa ca am renuntat.

Ligia, eu cred ca la orice virsta poti sa te apuci de acest lucru si nu conteaza unde locuiesti, internetul iti ofera azi deschiderea catre o lume intreaga.

rau_sau_bun says:

Sunt de acord ca varsta nu este o variabila definitorie atunci cand un om decide sa lupte pentru implinirea unui vis sau a unei pasiuni. Am si dovada: http://www.youtube.com/watch?v=JAwOZvvGsRs

ioana says:

Foarte haios comentariul tau,cred ca lumea e plina de designeri.

Cristina Gaspar says:

Am trecut si eu prin faza cu hainele pt. papusi , de fapt daca ma gandesc mai bine le-am facut o garderoba intreaga: tricotate, crosetate, cusute la masina.
Apoi intre intre 14-24 ani mi-am modificat/facut haine si accesorii foarte multe. Chiuleam de la facultate sa-mi finalizez mai repede hainele incepute, atat de nerabdatoare eram sa le termin.
Prima mea masina de cusut e buna de dus la muzeu, este un Singer cu pedala, m-am folosit de ea cu success multi ani, insa facea un zgomot infernal, cu siguranta stia tot blocul daca imi coseam ceva. Apoi mi-am cumparat una electrica (Nicoleta). Acum am si una moderna, tot electrica, dar pe care o folosesc foarte rar, doar pt. mici modificari sau reparatii ale unor haine.
Pe vremuri stiam toate magazinele de tesaturi din BV si cateva din Bucuresti.Unele nu erau chiar la vedere si erau sursele mele cele mai pretioase de metraje deosebite. Mai am si acum cred ca o geanta intreaga de materiale pe care nu am apucat sa le mai cos, dar sunt imprimeuri frumoase si tesaturi de calitate, asa ca le tin, oricum moda e ciclica si le pot folosi, doar timp sa am sa le cos. Ma imprietenisem cu multa lume care lucra in aceste magazine, pt. ca in cele din orasul meu dadeam o tura aprope saptamanal. Acum 80% din ele nu mai exista.
Am avut ocazia sa cunosc multi croitori de la fiecare am “furat” cate ceva si asa am reusit sa realizez tipare unele mai usoare direct pe material altele din reviste gen Burda.
Cataloagele Otto si Neckermann erau “revistele” de moda de atunci. M-au fascinat de cand eram mica, daca mergeam la cineva in vizita si vedeam cate un astfel de catalog, ceream voie sa-l rasfoiesc, iar daca primeam vreunul eram cea mai fericita.
Acum am devenit putin nostalgica fiindca acesta a fost cel mai mare hobby al meu si din pacate nu mai am timp sa-l practic.
Insa ca sa revin de fapt la subiect, intre croitorie si design vestimentar este o diferenta foarte foarte mare.
Eu nu m-am visat vreun designer vreodata. Consider ca pe langa cunostinte tehnice de croitorie necesare pt. inovatiile de forma, trebuie sa ai si o baza teoretica (istoria costumului este un must), talent, viziune astfel incat sa creezi/anticipezi trenduri /noi nevoi.
Bine,am vazut ca se poate si cu mai putin, respectiv: angajezi croitori, iti cumperi o carte de Istoria costumului , o rasfoiesti si te pozezi langa ea cand dai un interviu, cumperi studii de la companiile care anticipeaza trenduri (daca esti si tu o companie si iti permiti) sau mai simplu copiezi ceea au facut altii care se numesc creatori de moda, gasesti funizori de materiale care realizeaza tesaturi si pt. case célèbre (din Italia pt. fite sau din China daca vrei multe, ieftine si cu container cu tot), participi la Bucharest Fashion Week (a nu se intelege totusi ca toti cei care prezinta acolo merg pe principiul de mai sus) sau la diverse prezentari de moda de prin cluburi, balul bobocilor etc . si gata esti designer vestimentar.
Lasand gluma la o parte abia astept sa citesc interviul cu Frida Giannini. Chiar daca a mentionat si ea acest cliseu are cu siguranta ceva de spus in lumea modei.
Roxana, interviul este realizat de cineva de la Elle Romania?
@ Diana T: Diana, felicitari, sper sa ai timpul necesar sa o folosesti.

Bia says:

Oare visa cineva sa ajunga contabil? Eu imi doream sa fiu musafir… Si as imbratisa cu drag aceasta profesie, in cazul in care s-ar inventa :)

Cristina, cred ca trebuie sa-ti faci timp pentru hobby-uri :) . Interviul este realizat de un reporter Elle Italia. PS: sper ca ai primit emailul meu de multumire pentru revista

sasha says:

haios postul.
in aceeasi ordine de idei, copii care nu-si termina niciodata mancarea din farfurie ajung manechine ? :lol:

Paula says:

Eu faceam haine pentru mine … si defilam impreuna cu prietenele in fata casei. Dar nu am ajuns designer:) Oare mi-am gresit meseria? :P

Mihnea says:

Foarte funny =))

carmen says:

Majoritatea am facut haine pt papusi,dar asta nu inseamna ca am stiut atunci ca o vom face si in continuare…
Sunt profesor logoped si lucrez cu copiii cu varste cuprinse intre 3 si 14/16 ani si ei in fiecare zi sau cel putin de doua ori pe an vor sa faca altceva cand vor fi mari…sunt rare cazurile cand se intampla sa iti alegi meseria pe care ai visat-o cand erai mic…dar e mai ”cool”sau un nou trend sa spui ca ce faci in prezent ai stiut de la gradi ca asta vroiai sa faci…

andreea says:

eu taiam tot cand eram foarte mica -hartie,materiale,lanturi de-ale mamei.Desenul de moda l-am inceput la 12 ani si nu l-am mai lasat. dar papusi nu imi placea sa imbrac.

adrianna says:

eu ma facut haine papusilor cand eram mica,ii mai fac si acum nepotelei mele pt ale ei papusi dar cu toate acestea niciodata nu m-am gandit sa ma fac designer,consider ca ai nevoie de mult mai mult decat atat…astazi toti sunt tot ce vor,mai nou am vazut ca si laurette a scos o ”colectie”

sara says:

as dori ca sa devin desgner.si am 12 ani

Nume *

Mail *

http://