» Tips

February 2nd, 2012

Invitatie la petrecerea de lansare Victoriaonline

Sint foarte multi cei care ma intreaba (sau ne intreaba in redactia Elle) care este modul prin care ar putea sa acceseze lumea modei.
Este vreo reteta de succes pe care musai trebuie sa o aplici?
Trebuie sa cunosti obligatoriu pe cineva care sa te prezinte “mai marilor”?
Dupa parerea mea, cea mai sanatoasa tactica este aceea de a te face cunoscut/remarcat/apreciat.
Iar azi metodele sint mult mai la indemina ca in alte vremuri.
Azi avem Facebook, deci expunerea ta poate fi imensa, fie ca esti designer, stilist, fotograf….o platforma care te poate face “vizibil” intr-un timp record.
O alta tactica “desteapta” ar fi sa participi la diverse evenimente mondene unde poti sa ai sansa sa ii si cunosti pe cei cu care esti “prieten” pe Facebook.
Asadar, daca faci haine, e bine sa-i cunosti pe stilistii revistelor, daca iti doresti sa faci campanii publicitare e bine sa cunosti cit mai multi oameni din agentiile de publicitate, iar daca vrei sa devii stilist e bine sa cunosti pe toata lumea :)
De aceea mi s-a parut o idee buna sa lansez un concurs al carui premiu sa fie o invitatie la evenimentul de lansare al site-ului Victoriaonline.ro , asadar un bun prilej pentru a cunoaste vedete, redactori de moda, fotografi…
Pentru a cistiga una din cele doua invitatii pe care le pot oferi, va trebui sa desemnez cel mai haios comentariu care va raspunde la intrebarea care a fost cel mai mare pacat comis in numele modei pe care l-ati facut vreodata :) ? (desigur, m-am inspirat din campania lor Guilty Pleasure…)

Evenimentul de lansare va avea loc pe data de 7 februarie, la ora 21, asa incit va trebui sa desemnez cei doi cistigatori pina pe 6 februarie, pentru a putea trimite numele lor organizatorilor.

Mult succes!

Ramona says:

hmm… pacatul cel mai mare esti cu siguranta cel pe care urmeaza sa-l fac! Caci mereu progresez la acest capitol :) ) Si daaa, imi place asa de mult sa pacatuiesc in moda!!! Guily as charged!

Catalina says:

Emotii coplesitoare, fluturasi in stomac, ba nu, in tot corpul, un zambet mare pe fata, nerabdare, agitatie, bucurie, extaz!
Nu, nu e ziua nuntii mele, e momentul in care mi am cumparat prima geanta semnata de un designer consacrat.
Eticheta de pret imi spune ca nu imi permit aceasta geanta, dar eu ii raspund ca si-o permite lejer cardul meu de credit .
Dupa care a urmat a doua , si apoi a treia si totul a fost la fel de minunat…
Lista mea de astfel de momente este luuunga si in desfasurare. In opozitie cu aceste clipe de vis, sunt cele de cosmar in care primesc extrasele de cont: panica, grija, teama, calcule, planuri financiare (suna ca un brand italian) lacrimi, dar niciodata regrete!! Pentru ca nimic nu inlocuieste explozia de emotii pozitive de la inceput.
Asadar, love me or kill me, n-am nicio urma de remuscare.
Fashion girls, do you hear me?? Do your Gucci bells ring? Cine e cu mine, sa ridice geanta!!!

alexandra podrumaru says:

Iubesc moda, insa nu as merge atat de departe ca sa comit pacate “de dragul” ei (desi da, mi-ar placea sa spun ca am comis pacate cheltuind tot salariul pe Chanel^_^). Insa, ce consider eu a fi o fapta nu tocmai inspirata: acum ceva ani am tras chiulul de la ore ca sa urmaresc la Fashion TV Paris Fashion week ^_^

Cristina says:

Mi-am luat o pereche de pantaloni albi de mătase, gen şalvari. Erau lărguţi şi cu talie înaltă şi se strângeau pe picior mai sus de gleznă. Şalvarii sunt o piesă vestimentară care îmi displăcea total şi încă nu m-am obişnuit cu ei.

Atunci nu conta decât că mergeau perfect cu botinele Jeffrey Franks pe care tocmai mi le luasem şi al căror design a lucrat cu subconştientul meu şi m-a dus cu gândul undeva…în Orient.

Aşa că am mers la plimbare, seară de vară, cu şalvarii mei albi, botinele JF şi o cămăşuţă pe care-o purtam fără sutien, ca să aibă aspect mai “loosy”.

Am primit priviri de toate tipurile, de la compasiune la suspiciune, mai ales că stilul meu obişnuit e clasic/glam. Cu alte cuvinte, a fost ciudat pentru prieteni, cred, să renunţ la rochiile mele de toate tipurile pentru o ţinută mai..altfel.

Am descoperit atunci că îmi place la nebunie să experimentez şi nu mă opresc de la cele mai nebuneşti combinaţii, atât timp cât reprezintă starea mea de spirit la un moment dat.

Corina Radu says:

Cred ca cel mai urat lucru pe care l-am facut a fost acela de a nu plati o meditatie, ”am uitat” sa dau banii profesorului de economie pentru a imi cumpara o pereche de pantaloni scurti :D

Yoana says:

Hahaha toata faza asta pe care ne-o ceri tu, Roxana, nu pot sa n-o relatez cu niste filme americane siropoase in care exista scena bataliei pe viata si pe moarte dintre doua fashioniste, care pun ochii taman pe acelasi lucru simultan. Hmm, deci asta ar fi un pacat, sa omori pe cineva. Biblia mai ne spune si de sa nu furi. Din pacate aici as da un pic chix. Sa va povestesc. Am crescut cu Barbie, aka femme fatale extraordinare. Nu puteam s-o vad nearanjata. Ce sa mai, am fost stilist din frageda pruncie. Ba

Raisa Natalia says:

…vad la televizor o emisiune noaptea tarziu, filmarea intr-un magazin, vad o fusta superba, divina, gen Manoush!! caut indicii, unde, cum, ce fel, google, facebook… in doua zile eram cu ea la proba! expensiva, of course!!! pretentioasa, not so easy to wear… patru mi-am luat, diverse culori, clar variante ale celei mult-dorite!! cu mult dorita fac si acum ravagii!! …ma apuca ameteala cat am dat pe ele si acum… a, secret!! mi-am oprit cea mai fashion geaca de ski pe care o iau si-i spun sotului meu ca o am de anul trecut desi eu n-am schiat decat 2 ore week-end-ul trecut in toata viata mea!! ;) )

rodiV says:

Cand intru in magazinele preferate, fie ele si virtuale, ma simt de parca am in fata ochilor Aurora Boreala. Senzatie inlocuita destul de repede de Gaura-Neagra-De-Pe-Card. Apoi ascund etichetele cu aceeasi teama cu care Rolling Stones asculta Lionel Richie.

Asta-s eu in fiecare luna inainte si dupa sesiunea de shopping. God knows I mean well!

Vitoo says:

it’s simple… mi-am luat pantofi pe banii de facultate

Sara says:

Mmm…pacatele mele “fashion” graviteaza in mare parte in jurul garderobei mamei mele…intru cat de mica priveam fascinata acest “univers” sacru, sanctuarul mamei in care eu, dupa prima, a doua sau ..nu mai stiu exact numerotarea “stricaciunilor” cauzate articolelor vestimentare gasite acolo…insa am primit o interdictie extrem de ferma si radicala, cum numai o mama (fashion hurt) o poate face, si anume, stop imprumuturilor “stricacioase” sau..unde imi stau picioarele acolo imi va sta si capul (yeah right)
Ce poate fi mai tentant, insa, decat ceea ce nu poti avea ? Asadar “invaziile” mele au continuat, devenind din ce in ce mai profi si misterioase, nici urma de banuiala (credeam pe atunci) …
Acum, la 18 ani, a sosit momentul sa dezvalui acest secret pentru care “the fashion sinner in me” nu are nicio remuscare :( Insa ii multumesc mamei pentru inspiratia pe care mi-a oferit-o day by day cu aparitiile sale fascinante inainte de a pleca la birou, si care m-au facut sa devin atat de pasionata de frumos.
Pe masura ce crestem, pacatele devin din ce in ce mai pregnante, iar acum, in pragul bacalaureatului, printre Mara, Plumb si Iona, ma “strecor” afara din dulapul mamei, in noul meu univers-fashion blogul-pentru a mai scrie putina literatura …fashion!

Emanuel I. says:

Hmmm…e greu sa spun!Nu pentru ca n-am pacatuit in numele modei ci pentru ca nu pot sa-l aleg pe acel 1, CEL MAI CEL…
Cred ca cel mai mare pacat comis in numele modei si al “self promotion”-ului a fost sa fac reclama in cadrul companiei pentru care lucrez, unei alte companii concurente; un fel de desfranare (daca luam strict relatia companie-angajat).
Am “inselat-o” pe a mea cu compania concurenta purtand cu nonsalanta la Petrecerea de Craciun o tinuta evidenta a brand-ului concurent. Pacatul e si mai mare daca luam in considerare ca am fost atentionat ca nu este “fair-play” sa port acea tinuta la petrecerea companiei noastre.
Deci, CEL MAI MARE PACAT AL MEU este ca iubesc acea piesa din garderoba si am pacatuit pentru ea! :D

Raluca Garban says:

E prima oara cand fac aceasta trasnaie oficiala ! Acum cand ma gandesc rad cu tot sufletul.
Imi cumparase mama o pereche frumoasa de balerini, primii din viata mea de care eram tare mandra. Iar eu ca o copila careia ii placea sa improvizeze, m-am gandit ca la cum eram imbracata, balerinii mei puteau sa aiba alta culoare, ceea ce am si reusit cu……..tempera din tub si o pensula. I-am ascuns frumos peste noapte sub pat iar ziua urmatoare am avut ghinionul ca vremea sa nu tina cu mine si sa ploua. Va puteti inchipui cum aratau balerinii si picioarele mele ?!

Tudor says:

Am cheltuit 170 lei pe Vogue paris collections :) (a se citi : “cel mai mare pacat de pana acum”) :D

Luciana says:

“Imaginati-va un peisaj de iarna superb , adaugati un baiat si o fata plimbandu-se de mana. Baiatul este inalt si fata apeleaza la cele mai bune prietene ale ei- tocurile pentru a se simti “cu o treapta mai sus”. Nimic mai firesc. Adaugati insa platforme de 10 cm , putin rigide, din lemn si un vant extrem de puternic. Ar mai trebui sa mentionez ca indragostitii erau la plimbare cu parintii baiatului?” Am redescoperit de curand poza cu acest peisaj mirific si am ramas putin socata de cat de indragostita am putut fi de acele platforme ca sa fiu in stare sa le fac loc in peisaj desi nu se incardau sub nici o forma. :)

lid says:

Mi-a parut foarte bine sa vad un concept despre “pacatele” pe care le facem pentru fashion,intrucat acum un am am scris un articol similar pe care l-am trimis la Vogue Talent Contest! Just for fun,mi-am permis sa va propun sa il cititi…http://dl.transfer.ro/transfer_ro-04feb-60fe6bff177b2.zip

Marinela says:

Sa pacatuiesti in numele modei nu mai este un lucru atat de extravagant. Astazi, cu cat pacatuiesti mai mult in acest sens cu atat esti vazut mai bine, cu atat statutul tau pe personaj cool in cercul tau de prieteni creste.
Cine nu a trecut prin experienta falimentului la sfarsitul lunii din cauza rochiei superbe zarite in nu stiu ce magazin scump caruia nu i-ai putut rezista? Sau cine nu a mintit in ceea ce priveste provenienta hainelor purtate sau in privinta stilustului care ti-a pregatit coafiura?
Astazi, sa pacatuiesti in numele modei este cool. Este si mai interesant sa recunosti pacatele dupa un anumit timp iar acest lucru sa-ti aduca un plus de originalitate, de creativitate.
Fiecare face cate un mic sacrifiu pentru moda. Este abslout normal daca avem in vedere faptul ca moda, hainele, reprezinta acel prieten devotat care nu ne lasa niciodata la greu. Este un prieten pentru care se merita sa faci compromisuri.
Asa cum fiecare cade adesea in valtoarea acestor pacate si greu se mai ridica, asa si eu pacatuiesc des, oriunde, ori de cate ori pot, in orice loc (asemenea unei nimfomane ce nu-si poate infrana dorintele sexuale). Eu am insa un pacat preferat, la care nu vreau sa renunt, ma complac in starea mea pacatoasa.
Eu fur!
Nu stiu cine se face vinovat de pasiunea pe care o am fata de acest pacat. Dar este cel mai bun furt, cel mai avantajos, si in urma caruia nimeni nu-ti va cere socoteala. Iar avantajul cel mai mare il reprezinta faptul ca tu, hotul, te imbogatesti, iar “pagubitul” nu sufera nicio dauna…
Eu fur idei!
Totul a inceput la gradinita atunci cand am furat ideea de unghii lungi rosii, contur de buze si peruca de la doamna educatoare. Mai apoi stilul clasic al profesoarelor din generala nu a scapat nebagat in seama, si cu atat mai putin extravaganta celor mai populare tipe din liceu sau naturaletea stilului bohem adoptat de “diriga”.
Am furat tot ce am putut, cu aviditate, cu pofta, de la batrani, de la tineri, de la oameni simpli sau cu multa clasa, devenind dependenta de acest pacat.
Si nu, nu imi este rusine sa spun ca fur! Si nici nu stiti cat de bogata ma simt!
Va multumesc pentru ideile extraordinare pe care mai ales aici, in Bucuresti, pot sa le fur!

Stefana says:

Pacat? Nu stiu… pe la 26 ani mi-am cumparat o pereche de cizme superbe, pe care le-am purtat 2 sezoane cu stoicism si multa rabdare ( erau 37 si eu port 38 1/2, chiar 39). Erau atat de frumoase!
Ma bucur ca ai revenit in blogosfera!

Adrian says:

Atunci cand produsul ravnit este ultimul din stoc si joaca la dublu flirtand viclean printre vitrine cu cel putin doua cliente in acelasi timp, femeile se comporta ca si cand ar exista un razboi intre ele si isi ies din matrice, aratandu-si coltii una celeilalte. Intr-o vara, doua astfel de specimene se certau intr-un magazin maricel de haine de barbati pe un tricou ce parea a fi ultimul. Nu era deloc aglomerat. Eu eram pe la raionul de blugi si urma sa ma intorc acolo intrucat la prima vedere mi se paruse cool, insa nu ma gandeam sa nasca asemenea isterii. Sunt un tip spontan, care a facut cursuri de teatru. M-a atras provocarea si pentru a intoarce cartile in favoarea mea, m-am apropiat de ele, mi-am activat atitudinea “office”, m-am prezentat declarandu-mi o functie de manager si le-am spus ca produsul ce era pe manechin nu se poate vinde, dar sa revina fiecare maine ca este pe lista produselor ce vor ajunge la magazin. Punct ochit, punct lovit!

Nume *

Mail *

http://