» Uncategorized

July 10th, 2012

Voua va place ce vedeti?

Un ultima vreme mi-am petrecut  o multime de timp citind ziare, uitindu-ma la televizor, pe Facebook, pe Twitter vorbind cu prietenii , cunoscutii despre situatia politica/economica din Romania.

Am cam obosit.

Si sint trista ca traim astfel de momente de confuzie, de minciuni, de manipulari in anul 2012.

Un fel de mineriada fara mineri cum spunea Cristian Mungiu intr-un articol care condamna trecerea ICR la Guvern.

Dupa 22 de ani de la revolutie, Romania ar fi trebuit sa fie altundeva azi. Dar cred ca pur si simplu nu meritam.

Si din pacate nu mai avem pe cine sa dam vina.

Nu mi-am pierdut definiv speranta, dar nici nu ma mai surprinde nimic.

Daca mai aveam 20 de ani mi-as fi facut bagajele si as fi plecat.

Cristina says:

Buna Roxana,

Din pacate, nu imi place ceea ce vad! :(
ma opresc aici pentru ca nu vreau sa mai expun si aici parerea mea despre calitatea unora ca si oameni.
Totusi, nu sunt de parere ca nu meritam. Cred ca mai exista si oameni de exceptie si trebuie sa-i cautam! Cred ca sunt cativa si cred ca cu ei este nevoie sa ne asociem. :)

….”Dacă e să vă dau un sfat de moment, nu vă pot spune decît atît: evitaţi să puneţi pe seama conjuncturilor, a neajunsurilor curente (oricît de grave ar fi) tot ce nu vă reuşeşte. Nu căutaţi în haosul din jur motive de demobilizare, de abandon……
..N-aveţi repere? Citiţi mai mult.
Sistemul de valori cu care vă confruntaţi e „întors pe dos“?
Străduiţi-vă să-l puneţi la loc.
Fiţi, împreună cu colegii şi prietenii dvs., generaţia fondatoare a unui nou sistem de valori, mai bine aşezat.
„Intelectualii“ par o specie pe cale de dispariţie?
Deveniţi unul.
Impuneţi-vă.
Înmulţiţi-vă.”

Andrei Plesu- Dilema Veche

cu drag,
Cris

Maria says:

ICR nu a trecut la guvern, ci la senat. F.Y.I.

rau_sau_bun says:

Stiu ca deja suna banal, dar au murit in ’89 oameni buni pentru ca oamenii rai sa nu-si mai bata joc de romani . Si au murit Degeaba. Chiar ar trebui sa schimbam numele imnului. In loc de “Desteapta-te romane” sa se numeasca “Degeaba”.
Da, noi ne meritam soarta. Ei, cei care au murit in van, nu.
Ce stim noi despre un glont incasat exact in inima sau in cap? Sau despre ce simti cand esti calcat de un tanc? Ce stim noi despre cum e sa mori ca sa schimbi ceva?
Am devenit un popor mereu pus pe scandal, dar impotent si incapabil de aproape 23 ani incoace sa provoace unul. Unii cred ca e nevoie din nou de sange ca sa se schimbe ceva. Din nou sange? Nu cred ca asta este solutia.
Suntem slabi. Si prosti. Nu tu, nu eu, dar noi. Ca popor, prea putini am mai ramas lucizi.
Din partea mea, sa ia totul foc! Poate asa, in sfarsit Romania se va lumina nu se va alege praful de ea.
Parerea mea e ca ar fi cazul sa-ti pierzi speranta.

Alice says:

Cred ca aici gresesc tinerii…plecatul nu este o solutie!

Alice, de ce nu e o solutie, din ce punct de vedere?

Alice says:

Nu putem fi nepasatori! Este totusi tara noastra, nu putem fugi si lasa totul vraiste in urma.
De ce nu ramane nimeni sa rezolve problemele? Este intr-adevar greu, dar nu vad nici macar initiativa.

Eu zic ca toata lumea a uitat sa isi iubeasca tara! In special tinerii. Nu au idee cat de importanta este in viata lor si cat conteaza originile tale…

Noi plecam si asteptam sa rezolve altcineva problemele, UE poate sau daca nu, sa se rezolve de la sine.

ASA NU!

Roxana says:

Eu am avut 20 de ani, mi-am facut bagajele si am plecat. Insa cand am ajuns unde am plecat m-am izbit de o realitate care te urmareste oriunde te-ai afla in lume…o identitate aproape bolnavicioasa care nu te lasa sa te manifesti indiferent de unde te afli, intre granite sau in afara lor.
Din pacate, Romania poate ucide orice ganduri si aspiratii inteligente.

Octavian says:

Eu am 24 si mi-am facut bagajele acum o luna. De tara mea nu imi pasa… Imi pasa doar de persoanele dragi din ea. Nu sunt egoist! Pur si simplu mi-am dat seama ca viata e scurta si vreau sa am langa mine si in suflet doar ceea ce imi aduce/intretine fericirea…

E foarte foarte trist, dar acesta a fost primul meu gând după orele de istorie despre perioada post-revoluţionară. Din păcate, gândurile încă sunt valabile. Şi ale mele şi ale poporului român.

Deşi România se vede altfel, când o priveşti de departe, cu dor.

Nume *

Mail *

http://