Vreau sa fiu designer

May 12th, 2010

In aproape toate interviurile cu designeri romani descoperi in declaratiile lor acel cliseu, cum ca si-au dat seama ca vor sa devina designeri inca de mici, atunci cind faceau haine papusilor. Va suna cunoscut, nu?
Azi voi sta toata ziua in birou, am stat si ieri si voi sta si miine, dau bunurile de tipar pentru Elle iunie.
Printre teancurile de texte am dat de interviul cu Frida Giannini, designerul de la Gucci. Este un interviu foarte interesant, descoperi o femeie puternica, care tine in miini un intreg imperiu. Dar ce crezi ca declara printre altele? Ca isi imbraca papusile cind era mica, atunci a descoperit….etc
Deci daca se intimpla si la case mai mari, inseamna ca asta este conditia pentru a fi designer, sa le fi facut papusilor hainute, nu?
Si daca nu ti s-a intimplat asta cind erai mica/mic eu zic sa te reorientezi de la cariera de designer vestimentar, vei face sigur nota discordanta.

Animal print

April 27th, 2010

Indiferent de moda, mi-a placut mereu animal print-ul. L-am purtat in general sub forma de accente, adica pe o geanta, un plic, o pereche de pantofi sau cizme si mai putin pe haine.
Cu toate ca imi caut de ani de zile o rochie animal print si nu se lasa gasita…stiu, sint cele de la Dolce&Gabbana, dar nu asta este genul pe care il vreau.
Asta iarna am indraznit sa-mi cumpar o salopeta animal print…full blast! am purtat-o la o petrecere unde am uimit pe toata lumea si de atunci sta in dulap.
Astept o alta, unde oamenii vor fi mai tari de inima :)
Dar, revenind, cred ca acest imprimeu este foarte, foarte sexi daca stii sa-l folosesti cu masura.
Asadar, sfatul meu este sa nu fii generoasa cu el ci sa puncteazi doar pe alocuri.

I want this!

April 26th, 2010

Nu trebuie sa va mai zic ca ador aceasta rochie rosie (tineti minte postul “Rosul nu este culoare este lumina”?).
Imi place mult cum arata pe podium, sint convinsa ca mi-ar placea sa o vad intr-un shooting de moda dar nu sint convinsa ca mi-ar placea sa o vad imbracata pe cineva care nu are corpul unui model.
Pentru ca e foarte, foarte sexy, la fel ca celelalte doua, de altfel..si daca nu ai un corp de model (cu sini nu foarte mari), aceste rochii ar deveni prea obscene, prea agresive.
Exact acum cind scriu, la televizor ruleaza aceasta colectie Dior (da, uneori ma uit la Fashion TV), inseamna ca e ceva karmic, va spun, cred ca trebuie sa am una din aceste rochii.
Dar sa mai slabesc putin!

Sa copiem?

April 15th, 2010

Am vazut recent intr-o revista englezeasca expresia style stalker . Si m-a amuzat rau. Erau doua vedete puse fata in fata, una dintre ele acuzata ca “ii fura stilul” celeilalte. C’mon…n-am mai auzit asa ceva din scoala

Stiu sensibilitatile romanilor cind vine vorba de “a copia”, “a se inspira”.

Iar moda este primul domeniu care cade prada acestor reprosuri. Sintem cu totii de acord ca nu poti inventa roata cu orice colectie sau editorial de moda, dar care este limita?

Pina unde poti sa spui ca te-ai inspirat si unde intervine plagiatul, in ce fel trebuie “pedepsiti” cei care nu respecta regulile?

Am sustinut mereu ca prefer sa vad un lucru copiat bine, cu cap (adica nu intr-un mod nesimtit), decit unul original si prost.

Dar atunci cind aceasta “nedreptate” ma priveste direct si anume sa dau peste reviste cu lay-out-uri copiate dupa Elle, structura editoriala insusita cu nerusinare…dar cu aere de publicatie serioasa, nu mai sint la fel de toleranta.

Adica stii cum e…daca faci un editorial de moda a la Paolo Roversi…nici unui om intreg la minte nu o sa-I treaca prin cap sa spuna ca e Paolo Roversi, pentru ca i-a iesit bine plagiatul, nu? Adica ok, te inspiri, dar trebuie sa ai decenta de a sti unde iti este locul, nu?

Sint curioasa sa aflu parerea voastra despre cit de toleranti sinteti atunci cind sesizati vreun fel de plagiat. Mai cumparati produsul respectiv, revista respectiva etc…..? Este acesta un lucru care conteaza sau va afecteaza?

Daphne Guinness

March 2nd, 2010

Exista citeva nume in lumea modei pe care le admir foarte tare (din punct de vedere stilistic).
Unul din aceste nume este Daphne Guinness. Poate ca ati auzit de ea prin prisma numelui care a facut-o una din mostenitoarele familiei irlandeze Guinness (da, e vorba de berea cu acelasi nume)
Sau poate o stiti datorita mariajului pe care l-a avut cu magnatul Niarchos si din care au rezultat trei copii, Stavros Niarchos fiind déjà celebru din cauza relatiilor cu Paris Hilton sau Mary-Kate Olsen.
Sint convinsa insa ca v-au retinut atentia, mai degraba, tinutele ei spectaculoase si modul original de a le purta.
In cei 42 de ani, Daphne Guinness a strins o impresionanta colectie de haute couture, a fost si este muza multor designeri, (Gareth Pugh, regretatul Alexander McQueen), a scos o linie de parfumuri, Daphne, cit si una de haine pe care a vindut-o direct la Dover Street Market in Londra.
Este scriitoare, producatoare de film, jurnalista de moda, socialite, asa cum spuneam, muza, colectioanara de haute couture, filantroapa….cam toate ingredientele pentru un fashion icon
M-a amuzat ca mtv.com a realizat un articol despre funerariile lui McQueen (cu care a avut o relatie foarte apropiata), si au confundat-o pe Daphne, care purta o imensa pelerina neagra dintr-o fosta colectie McQueen, cu Lady Gaga.
Am vrut sa le scriu dar, singurul comentariu existent la acel post, semnala déjà eroarea (si nu la genul “aveam pretentii de la MTV”, formula care ma amuza mereu la site-urile romanesti ) si au rectificat a doua zi informatia.
Nu e de mirare ca una din prietenele cele mai bune ale lui Daphne a fost Isabella Blow cu care asa cum spunea, se afla mereu pe aceeasi frecventa.
Imi chipui cam cum aratau cele doua, la o plimbare prin Londra.
Cred ca opreau, mai mult ca sigur, traficul!

Ashes and Snow

February 14th, 2010

Am un nou idol, artistul Gregory Colbert

“>