Roxana Voloseniuc Blog » Obsessions

Despre moarte si alti demoni :)

Roxana Voloseniuc — Wed, 16 Feb 2011 10:54:34 +0000

“I wish to live until 150 years old, but the day I die,
I wish it to be with a cigarette in one hand
and a glass of whiskey in the other” Ava Gardner

Cum ar suna acelasi text daca am inlocui
tigara cu asparagus si whiskey cu un fresh de portocale?
Am aduce enuntul mai in zilele noastre, nu? Adica l-am face mai modern, mai trendy, mai ales atunci cind vine vorba de un star de cinema de calibrul Avei Gardner

Sublim!

Roxana Voloseniuc — Wed, 24 Nov 2010 18:53:59 +0000

by Noemie Goudal

Vreau sa fiu designer

Roxana Voloseniuc — Wed, 12 May 2010 09:12:29 +0000

In aproape toate interviurile cu designeri romani descoperi in declaratiile lor acel cliseu, cum ca si-au dat seama ca vor sa devina designeri inca de mici, atunci cind faceau haine papusilor. Va suna cunoscut, nu?
Azi voi sta toata ziua in birou, am stat si ieri si voi sta si miine, dau bunurile de tipar pentru Elle iunie.
Printre teancurile de texte am dat de interviul cu Frida Giannini, designerul de la Gucci. Este un interviu foarte interesant, descoperi o femeie puternica, care tine in miini un intreg imperiu. Dar ce crezi ca declara printre altele? Ca isi imbraca papusile cind era mica, atunci a descoperit….etc
Deci daca se intimpla si la case mai mari, inseamna ca asta este conditia pentru a fi designer, sa le fi facut papusilor hainute, nu?
Si daca nu ti s-a intimplat asta cind erai mica/mic eu zic sa te reorientezi de la cariera de designer vestimentar, vei face sigur nota discordanta.

Animal print

Roxana Voloseniuc — Mon, 26 Apr 2010 21:10:52 +0000

Indiferent de moda, mi-a placut mereu animal print-ul. L-am purtat in general sub forma de accente, adica pe o geanta, un plic, o pereche de pantofi sau cizme si mai putin pe haine.
Cu toate ca imi caut de ani de zile o rochie animal print si nu se lasa gasita…stiu, sint cele de la Dolce&Gabbana, dar nu asta este genul pe care il vreau.
Asta iarna am indraznit sa-mi cumpar o salopeta animal print…full blast! am purtat-o la o petrecere unde am uimit pe toata lumea si de atunci sta in dulap.
Astept o alta, unde oamenii vor fi mai tari de inima
Dar, revenind, cred ca acest imprimeu este foarte, foarte sexi daca stii sa-l folosesti cu masura.
Asadar, sfatul meu este sa nu fii generoasa cu el ci sa puncteazi doar pe alocuri.

I want this!

Roxana Voloseniuc — Sun, 25 Apr 2010 21:10:28 +0000

Nu trebuie sa va mai zic ca ador aceasta rochie rosie (tineti minte postul “Rosul nu este culoare este lumina”?).
Imi place mult cum arata pe podium, sint convinsa ca mi-ar placea sa o vad intr-un shooting de moda dar nu sint convinsa ca mi-ar placea sa o vad imbracata pe cineva care nu are corpul unui model.
Pentru ca e foarte, foarte sexy, la fel ca celelalte doua, de altfel..si daca nu ai un corp de model (cu sini nu foarte mari), aceste rochii ar deveni prea obscene, prea agresive.
Exact acum cind scriu, la televizor ruleaza aceasta colectie Dior (da, uneori ma uit la Fashion TV), inseamna ca e ceva karmic, va spun, cred ca trebuie sa am una din aceste rochii.
Dar sa mai slabesc putin!

Sa copiem?

Roxana Voloseniuc — Thu, 15 Apr 2010 08:38:32 +0000

Am vazut recent intr-o revista englezeasca expresia style stalker . Si m-a amuzat rau. Erau doua vedete puse fata in fata, una dintre ele acuzata ca “ii fura stilul” celeilalte. C’mon…n-am mai auzit asa ceva din scoala

Stiu sensibilitatile romanilor cind vine vorba de “a copia”, “a se inspira”.

Iar moda este primul domeniu care cade prada acestor reprosuri. Sintem cu totii de acord ca nu poti inventa roata cu orice colectie sau editorial de moda, dar care este limita?

Pina unde poti sa spui ca te-ai inspirat si unde intervine plagiatul, in ce fel trebuie “pedepsiti” cei care nu respecta regulile?

Am sustinut mereu ca prefer sa vad un lucru copiat bine, cu cap (adica nu intr-un mod nesimtit), decit unul original si prost.

Dar atunci cind aceasta “nedreptate” ma priveste direct si anume sa dau peste reviste cu lay-out-uri copiate dupa Elle, structura editoriala insusita cu nerusinare…dar cu aere de publicatie serioasa, nu mai sint la fel de toleranta.

Adica stii cum e…daca faci un editorial de moda a la Paolo Roversi…nici unui om intreg la minte nu o sa-I treaca prin cap sa spuna ca e Paolo Roversi, pentru ca i-a iesit bine plagiatul, nu? Adica ok, te inspiri, dar trebuie sa ai decenta de a sti unde iti este locul, nu?

Sint curioasa sa aflu parerea voastra despre cit de toleranti sinteti atunci cind sesizati vreun fel de plagiat. Mai cumparati produsul respectiv, revista respectiva etc…..? Este acesta un lucru care conteaza sau va afecteaza?

Daphne Guinness

Roxana Voloseniuc — Mon, 01 Mar 2010 22:09:31 +0000

Exista citeva nume in lumea modei pe care le admir foarte tare (din punct de vedere stilistic).
Unul din aceste nume este Daphne Guinness. Poate ca ati auzit de ea prin prisma numelui care a facut-o una din mostenitoarele familiei irlandeze Guinness (da, e vorba de berea cu acelasi nume)
Sau poate o stiti datorita mariajului pe care l-a avut cu magnatul Niarchos si din care au rezultat trei copii, Stavros Niarchos fiind déjà celebru din cauza relatiilor cu Paris Hilton sau Mary-Kate Olsen.
Sint convinsa insa ca v-au retinut atentia, mai degraba, tinutele ei spectaculoase si modul original de a le purta.
In cei 42 de ani, Daphne Guinness a strins o impresionanta colectie de haute couture, a fost si este muza multor designeri, (Gareth Pugh, regretatul Alexander McQueen), a scos o linie de parfumuri, Daphne, cit si una de haine pe care a vindut-o direct la Dover Street Market in Londra.
Este scriitoare, producatoare de film, jurnalista de moda, socialite, asa cum spuneam, muza, colectioanara de haute couture, filantroapa….cam toate ingredientele pentru un fashion icon
M-a amuzat ca mtv.com a realizat un articol despre funerariile lui McQueen (cu care a avut o relatie foarte apropiata), si au confundat-o pe Daphne, care purta o imensa pelerina neagra dintr-o fosta colectie McQueen, cu Lady Gaga.
Am vrut sa le scriu dar, singurul comentariu existent la acel post, semnala déjà eroarea (si nu la genul “aveam pretentii de la MTV”, formula care ma amuza mereu la site-urile romanesti ) si au rectificat a doua zi informatia.
Nu e de mirare ca una din prietenele cele mai bune ale lui Daphne a fost Isabella Blow cu care asa cum spunea, se afla mereu pe aceeasi frecventa.
Imi chipui cam cum aratau cele doua, la o plimbare prin Londra.
Cred ca opreau, mai mult ca sigur, traficul!

Ashes and Snow

Roxana Voloseniuc — Sun, 14 Feb 2010 11:05:48 +0000

Am un nou idol, artistul Gregory Colbert

“>

Ugg

Roxana Voloseniuc — Fri, 22 Jan 2010 22:28:38 +0000

Nu am urit niciodata mai tare vreo piesa vestimentara precum am urit cizmele Ugg. As fi fost in stare sa public o carte cu motivele pentru care o femeie NU trebuie sa poarte Ugg. Mi se pareau niste obiecte care nu doar lezeaza bunul gust ci si bunul simt.

Nu ai cum sa iesi pe strada incaltata cu ororile acestea, jignesti retina trecatorilor si argumentele curgeau siroaie…

Anul trecut in ianuarie, am plecat la New York. Am fost intimpinata de -20 grade C si -25 atunci cind batea vintul.

Am facut fata eroic,”m-am adapostit” prin magazine, restaurante, taxiuri, pina intr-o zi in care toata zona hotelului meu a fost inchisa de politie, pompieri, presa etc… si a trebuit sa parcurg pe jos pina la hotel peste un kilometru, in aceasta atmosfera de frigider (motivul inchiderii zonei: tocmai “aterizase” in Hudson River acel avion faimos, la 200 de metri de hotelul meu).

In aceasta situatie de criza, doar faimosii UGGs, achizitionati din primul magazin au mai putut sa-mi salveze picioarele de la inghet.

Si ghici ce?! O data ce i-am pus in picioare…..nu i-am mai dat jos.

Si continui sa merg cu ei ca si cum toata teoria de cu un an in urma n-a existat. Ma uit pe fereastra la zapada, si invariabil, incalt Uggs-ii.

Ieri am avut tot felul de intilniri si pentru una din ele am nimerit la restaurantul Uptown.

Imi doream sa nu fie prea multa lume cunoscuta, purtam uriteniile de Uggs si stiu cita pledoarie am facut printre prieteni…

Ma gindeam ca totusi ma echilibreaza visual superba salopeta de la Andreea Tincu si geanta pe care o purtam. Ma rog,…tot in Uggs eram incaltata.

Dar iata ca ma intimpina un restaurant plin de cunoscuti si, mai mult decit atit, ma intilnesc intimplator cu directorul Louis Vuitton pe Europa si cu adjunctul lui, veniti in vizita de o zi in Romania… Hm…cred ca mi-au vazut Uggs-ii.

Am plecat apoi la hotelul Capsa acolo unde Andreea filma o reclama pentru un parfum. Arata ca o zeita, inconjurata de luminari parfumate, mirosuri incitante si m-am gindit sa facem niste poze de backstage, making of.

Stii ce iti sare cel mai tare in ochi atunci cind te uiti la poze? Ai ghicit! My ugly Uggs!

A fost ultima lor zi!

Yves Saint Laurent avea dreptate: “The world is a little less stylish these days”

Madonna gateste pentru Dolce and Gabbana

Roxana Voloseniuc — Wed, 20 Jan 2010 22:23:50 +0000

Madonna sa gateasca? Madonna sa spele vase? Get lost..

Dar iata ca duo-ul Dolce and Gabanna a adus-o pe diva cu picioarele pe Pamint, printre noi, pamintenii care gatesc, spala vase si se gindesc de o mie de ori pina isi cumpara o geanta noua.

Madonna este imaginea campaniei Dolce and Gabanna din acest sezon, o campanie care subliniaza aceasta arma a femeii contemporane, arta de a gati care azi este mai degraba o arma de seductie decit o corvoada care hraneste 10 copii.

Ma rog, am facut toata aceasta introducere pentru a-mi justifica postul si anume a va destainui o reteta )))

De fapt, cea mai buna reteta de salata cu andive care suna cam asa:

5 linguri otet de vin alb

4 linguri ulei de nuci

115 ml smintina

o lingura mustar Dijon

sare mare si piper negru macinat

frunze de patrunjel tocate

8 linguri de ulei de masline

Amestecati toate aceste ingrediente si turnati sosul peste andivele taiate felii

Reteta apartine lui Jamie Oliver iar fotografiile au fost preluate din Vanity Fair Italia