Roxana Voloseniuc Blog

La birou…

Roxana Voloseniuc — Wed, 08 Sep 2010 07:06:15 +0000

Este din nou liniste…pentru ca a inceput deadline-ul.
De azi ne inchidem cu totii in birouri si incepem sa luam marile decizii
Cite sectiuni facem (cite pagini va avea revista), cite pagini au editorialele de moda, interviurile, care e varianta cea mai buna de coperta, ce materiale vor intra si ce materiale se amina, unde pozitionam reclamele…care sint cele mai bune titluri de coperta..
Primim in continuare felicitari pentru numarul Elle Septembrie asa incit Octombrie trebuie sa fie cel putin la inaltimea ultimului. Of, e abia miercuri

Va place?

Roxana Voloseniuc — Sat, 04 Sep 2010 10:04:52 +0000

Am vazut acum citeva zile coperta de la Vogue Italia, numarul din Septembrie, si nu-mi iese din cap.
Daca nu o recunosteam pe Miranda Kerr as fi zis ca e o coperta din anii ‘80.
Dar, de fapt, este un shooting foarte avangardist semnat de celebrul fotograf Steven Meisel si, ghici ce?
Este 3D. Ochelarii ii gasesti in interiorul revistei!
Ma intreb daca Elle Romania ar fi facut o astfel de coperta (nu ma refer la 3D ci la look), cum ar fi fost intimpinata de public?!
V-ar fi placut? Il considerati un look modern? sau credeti ca arata ca revista Olivia dar cu logo Vogue?
Vi se pare o coperta potrivita pentru o revista avangardista, un September Issue care, in mod normal trebuie sa tipe din toti pixelii…MODA?

Noua Zeelanda si deontologia

Roxana Voloseniuc — Wed, 01 Sep 2010 19:09:14 +0000

Am intirziat putin… Am mai fost in doua calatorii, dar nu va mai povestesc, am jurat ca nu ma mai urc in avion in urmatoarea luna!
Am ramas datoare cu citeva cuvinte despre excursia mea in Noua Zeelanda la invitatia Rosia Montana Gold Corporation, alaturi de alti 14 jurnalisti.
Dupa toate discutiile si dezbaterile din ziare si de pe bloguri ma simt datoare sa dau si eu, la rindul meu, explicatii.
Asadar, am acceptat aceasta invitatie din mai multe motive.
Primul motiv il constituie insusi scopul excursiei: “o vizită de documentare la mina de aur Martha, orasul Waihi, din Noua Zeelanda pentru….un plus de cunoaştere asupra modului în care o mină modernă operează pentru managementul corect și responsabil al cianurii, protecţia patrimoniului, reabiliatarea ecologică şi dezvoltarea durabilă a comunităţii” – asa cum preciza invitatia oficiala.
Trebuie sa recunosc ca eram curioasa sa vad o mina de aur, eram curioasa sa vad cum ar putea cineva sa-mi schimbe convigerea (indoctrinata fiind de propria mama) ca nu se poate opera ceva cu cianura fara a afecta mediul si implicit oamenii; mai eram curioasa sa vad Noua Zeelanda, dar si sa petrec timp cu ceilalti invitati in aceasta excursie – o gasca teribil de savuroasa! (Robert Turcescu, Ioan T. Morar, Mihai Tatulici, Livia Dilă, Doru Bușcu, Floriana Jucan, Emil Hurezeanu, Vlad Macovei, Rareș Bogdan, Dragoș Nedelcu, Sorin Freciu, Adi Bucur)
Ma intreb citi din cei care critica atit de vehement aceasta “vizita de documentare” au habar despre ce vorbesc.
Adica daca au fost vreodata la vreo mina aurifera care foloseste cianura, daca au fost macar la Rosia Montana, daca pricep in ce consta procesul tehnologic… sau se rezuma doar la cliseul “cianura poate sa ucida”.
Da, sigur, si paracetamolul poate sa ucida daca il iei necontrolat…
Nu vreau sa dezbat celelalte motive pentru care Rosia Montana este un proiect controversat in Romania, dar in privinta cianurii ceea ce pot spune este ca, in Noua Zeelenda, o tara ecologista din toate punctele de vedere, aceasta substanta este folosita in cel mai controlat mod cu putinta.
Atit de controlat incit apa care iese din fabrica in urma distrugerii cianurii este… potabila.
Nu i-am cerut permisiunea lui Ioan T. Morar sa-i public fotografia in care domnia sa bea din acea apa, dar credeti-ma, e o imagine teribil de convingatoare!
Ca sa concluzionez ideea “proiectului controversat”, repet: poate sint o mie de motive pentru care Rosia Montana este un proiect nociv pentru Romania, dar va asigur, printre acestea nu se afla cianura.
Sigur, atita vreme cit se foloseste tehnologia pe care am vazut-o in Noua Zeelanda. Dar din cite am inteles, in Romania aceasta tehnologie ar fi de trei ori mai avansata.
Si nu uita: Noua Zeelanda este o tara care interzice pe teritoriul ei centralele atomice!!! Pentru ca nu sint suficient de ecologice! De ce ar vrea sa-si otraveasca apele si solul cu cianura??? Si inca un aspect: aceasta exploatare se afla in mijlocul unui oras.
Nu stiu daca lipsa subiectelor sau pur si simplu invidia au fost motivele generatoare ale acestei actiuni intreprinse de deontologii ramasi acasa dar, le-as mai furniza citeva subiecte daca tot sint atit de aprinsi.
Si aici vreau sa ma refer prin citeva exemple la titlurile pe care le-au dat acesti sfinti deontologi (cu citiva am fost personal in deplasari platite de organizatori!!!) si care contineau cuvinte gen “spagari”, “ziaristi cumparati” etc…
Louis Vuitton m-a invitat acum doi ani la Paris intr-un press trip de documentare la fabrica Asnieres, acolo unde se realizeaza manual toate colectiile Vuitton.
Sincera sa fiu, pina la acea data nu eram vreun mare fan al acestui brand, dar recunosc ca aceasta documentare la fata locului m-a transformat azi intr-unul.
Deci Louis Vuitton Paris spaguieste jurnalisti?
Un alt exemplu:acum doi ani, compania Benetton m-a invitat in Senegal, acolo unde isi lansa campania de Micro Credits, impreuna cu celebrul cintaret Youssuo N’Dour.
Tot anul trecut, ministerul Industriei Usoare din Brazilia m-a invitat la Sao Paolo Fashion Week pentru o saptamina (va asigur ca aceasta excursie suportata de statul brazilian nu a fost cu mult mai ieftina decit cea din Noua Zeelanda).
Nu sint singurele exemple de press trip-uri la care am participat, dar ce pot sa spun este faptul ca in toate aceste cazuri nu am fost singura, ci am participat alaturi de zeci de jurnalisti veniti/invitati cu acelasi scop, de la Elle si Vogue la Financial Times.
Da, este un exercitiu de PR pe care aceste companii il fac.
Si, daca nu te conving cu argumentele lor (si trebuie sa marturisesc ca, de-a lungul anilor, mi s-a intimplat si asta), nu esti in nici un fel obligat sa scrii apoi contrariul. Este riscul lor, pe care si-l asuma…
Stiu la ce te gindesti si vin in intimpinarea ta: sigur ca din aceste excursii avem si noi de cistigat (de cele mai multe ori e fun, vedem locuri noi, cunoastem oameni interesanti, aflam lucruri direct de la sursa etc., etc.). Dar asta nu ne face mai putin deontologi!
Deontologia unui jurnalist, atunci cind exista, nu se pierde intr-un press trip si nici nu se pastreaza doar pentru ca acesta refuza o astfel de deplasare.

Back home

Roxana Voloseniuc — Fri, 27 Aug 2010 22:22:23 +0000

Am reusit pentru a doua oara in aceasta vara sa fac ocolul Pamintului
Am revenit ieri din Noua Zeelanda dar resimt pregnant cele 26 de ore petrecute in avion si 6 in tranzit.
Revin cu postari noi in momentul in care imi recapat echilibrul

Love

Roxana Voloseniuc — Tue, 17 Aug 2010 11:02:07 +0000

Revista LOVE din UK a realizat mai multe coperti pentru aceeasi editie.
Daca v-ati afla in fata standului de presa, pe care din cele doua ati cumpara-o?

Iron Maiden in Djibouti

Roxana Voloseniuc — Wed, 11 Aug 2010 20:40:47 +0000

Am citit in ziar ca Iron Maiden va concerta la Cluj si ca avionul lor nu poate sa aterizeze pe acest aeroport. Si mi-am adus aminte de o intimplare.
Cred ca v-am mai zis faptul ca am trait intr-o tara din Africa care se numeste Djibouti.
Faceam cumva naveta, adica doua saptamini in Romania si doua in Djibouti. Am adunat in acest fel vreo 7 luni.
Ca sa ajung in aceasta tara aveam doua optiuni, una Air France unde biletul putea sa urce si pina la 3000 de euro, varianta pe care am exclus-o mereu si o alta cu o campanie aeriana care se numeste Daallo (isi are sediul in Dubai, parca).
Sa circuli cu aceasta companie era un fel de cosmar, incepind de la check-in unde localnicii Djiboutieni se inghesuiau, se certau, tipau, amenintau si pina la zborul efectiv in care culoarul era plin de aceleasi personaje care ba se rugau, ba mincau din traista etc.
La fel de amuzante erau si imbarcarile de pe aeroportul din Djibouti, adica ti se arata avionul si o luai frumos pe pista…
Intr-o seara, mergind agale pe pista catre avionul indicat, ridic ochii si ce sa vad? Ma indreptam spre un avion pe care scria cu litere uriase IRON MAIDEN.
Urc in avion bulversata si intreb insotitorul de bord de ce scrie pe avionul nostru Iron Maiden. “Pentru ca este avionul cu care Iron Maiden merge in turnee”. “Bine, bine dar ce legatura are cu Djibouti, Daallo Airlines..” “Pai Bruce Dickinson is one of our pilots” imi raspunde el….
Am inghetat. Il intreb cu rasuflarea taiata daca in seara aceea pilotul urma sa fie solistul de la Iron Maiden.
Ma jur ca m-as fi dat jos din avion.
Din fericire in acea seara nu pilota el, doar ca la frecventa cu care zburasem eu cu aceasta companie e absolut imposibil ca macar o data sa nu ma fi dus in Djibouti chiar Bruce Dickinson!!!
Deci pot sa ma laud ca eu am zburat cu acest avion care iata, in Djibouti poate sa aterizeze dar la Cluj, nu!

Dantela

Roxana Voloseniuc — Fri, 06 Aug 2010 11:11:06 +0000

Daca aveai vreun dubiu ca in aceast sezon se va purta dantela cred ca aceasta coperta Elle UK te va convinge definitiv.
Eu una ma bucur tare mult pentru ca ador dantela.
Si mai ador catifeaua care, inca o veste, va fi si ea un fel de star al acestui sezon.
Si da, imi mai plac si Pisicile Aristocrate

Shanghai

Roxana Voloseniuc — Wed, 04 Aug 2010 14:32:03 +0000

In timpul Conferintei Internationale Elle care, asa cum va spuneam, s-a petrecut la Shanghai am avut posibilitatea la un moment dat, adica in singura zi libera, sa alegem intre doua excursii: un tur al orasului sau o vizita la Expozitia Internationala.

Pentru ca nu ma aflam pentru prima oara la Shanghai am ales, evident, vizita la Expo.

Nu mai fusesem niciodata la o Expozitie Internationala asa incit curiozitatea era la cote destul de mari.

Echipa Elle China ne organizaze un tratament VIP deci nu mai era nevoie sa stam la cozile kilometrice (la propriu) din fata pavilioanelor…

Chinezii inventivi vindeau la tot coltul scaune pliante, minuscule ce-i drept, pe care doar un chinez slabut putea sa incapa, astfel ca asteptatul la coada sa nu fie atit de obositor…

Un alt aspect care iti facea viata complicata era caldura. Dar si umiditatea…asa ca, daca adaugai si statul la coada, trebuia sa fii realmente temerar ca sa te poti incumeta la o astfel de incursiune.

Dar chinezii nu pareau afectati de aceste aspecte si defilau in expozitie in numar de mii.

Pentru ca eram un grup organizat iar timpul era limitat, ni s-a spus ca singurele pavilione pe care putem sa le vizitam sint: Spania, Italia si Franta.

M-au impresionat toate trei, fiecare fiind conceput in mod diferit.

Italia “a aratat” o multitudine de lucruri interesante, poate prea multe elemente, ceea ce a dat putin senzatia de bazar, au trecut de la haine si masini la constructia de automobile si mincare, de la concerte simfonice la spaghete si uleiuri… in timp ce Franta s-a aflat la polul opus, pavilionul fiind construit intr-un mod extrem de minimalist in care “povestea tarii” era expusa exclusiv prin filme video proiectate pe niste ecrane enorme dispuse de -a lungul unor incaperi minimaliste dar foarte stylish.

Pavilionul Spaniei a fost un spectacol in sine, animatia video, proiectiile 3 D, papusa gigantica realizata atit de real de parea umana au concurat la factorul WOW.

Imi venea sa pling de ciuda pentru ca vedeam in zare pavilionul romanesc iar eu nu aveam cum sa ma desprind din rind si sa fug

Am aflat apoi ca Marul Romaniei adapostea un decor saracacios, cu citeva ulcele puse pe pereti, niste termopane urite…Iar cind am auzit ca si de data aceasta accentul a cazut pe dansurile folclorice, calusari si mincare romaneasca.. mi-a trecut toata supararea ca am ajuns pina la Shanghai dar nu am vazut pavilionul Romaniei!

Jurnalul National

Roxana Voloseniuc — Mon, 02 Aug 2010 14:15:31 +0000

Vroiam sa multumesc ziarului Jurnalul National si totodata sa ma mindresc cu articolul pe care mi l-au dedicat de ziua mea (si sa multumesc tuturor celor care mi-au facut urari sau/si s-au gindit la mine) :

http://www.jurnalul.ro/stire-calendar/astazi-e-ziua-ta-roxana-voloseniuc-549759.html

Am revenit cu picioarele pe Pamint

Roxana Voloseniuc — Fri, 30 Jul 2010 13:39:17 +0000

Adica m-am intors din vacanta si sint deja de trei zile la birou.
O vacanta care a debutat cu Conferinta Internationa Elle de la Shanghai (deci nu a fost doar huzur, am mai si muncit) si a continuat cu un lung periplu in Asia: Bangkok, Cambogia, Laos, Phuket…
Daca lucrurile ar fi stat altfel, probabil ca as fi ramas undeva in Laos, mi-as fi inchiriat o cabana si pentru citeva luni mi-as fi ascultat acolo gindurile…ramine doar un proiect de viitor
Ma gindeam sa postez fotografii, am facut o multime, si sa scriu cite ceva despre aceste locuri pe blog dar am decis apoi ca ar fi mai bine sa-mi cititi articolele in Elle, un articol printat este mai valoros ca un post pe blog, nu?
Pentru numarul de septembrie voi scrie despre Laos
Ma bucur ca mi-am facut curaj sa intru din nou in contact cu voi si sper sa am, in ciuda ritmului lent de vara, o frecventa de postare onorabila