La fel ca acum 20 de ani

Lucrind in moda si in presa de peste 13 ani am cunoscut foarte multi oameni creativi.
Si nu doar din Romania, ci de pretutindeni.
De la designeri si stilisti, la jurnalisti, scriitori sau art directori.
Acesta este un mare privilegiu in jobul pe care il am, de fapt, poate cel mai mare.
Pentru ca, fiind inconjurat de oameni creativi si talentati, devii si tu mai bun datorita lor.
Mai stiu insa ca, cei mai multi dintre ei nu sint niste oameni easy, as putea spune chiar ca nu sint niste oameni normali, pentru ca daca ar vedea lucrurile “normal”, nu ar mai fi artisti.
Unghiurile prin care privesc ei viata sint deseori diferite fata de viziunea unui “om normal”.
Pe acesti oameni ii iubesti repede si tot la fel de repede ii urasti.
Pentru ca au toane, au mood-uri, au nervi, n-au stare, sint inspirati, nu sint, sint deprimati, depresivi sau efervescenti si foarte haiosi si fericiti.
E greu sa-i ceri unui om, unui talent precum John Galliano sa fie NORMAL.
Pentru ca el nu este un om normal si nicidecum unul rational.
Oh da, nici o minte creativa nu este foarte rationala sau organizata ci mai degraba visatoare, plasata in alte emisfere.
Galliano a facut o greseala enorma, e poate cel mai mare delict din ziua de azi, sa fii antisemit.
Si el a fost. Cu virf si indesat.
Sint convinsa ca nu crede lucrurile pe care le-a verbalizat in acel bar, beat fiind, dar din pacate si prostia este considerata un delict, nu?
Si mai e pacat ca acest lucru l-a dus la pierderea postului de la Christian Dior.
Sau cine stie, poate ca e mai bine asa.
Isi va baga mintile in cap, va cobori din nou pe Pamint din sferele inalte de unde se afla si se va apuca din nou de moda.
Cred ca se cam plictisise la Dior, ultimele lui colectii n-au mai adus nimic nou. Rideam de multe ori spunind ca insusi Christian Dior s-ar intoarce in mormint daca ar vedea ce face John Galliano!
Si e pacat pentru ca, acum cind Alexander McQueen nu mai exista, el este azi cea mai creativa minte din moda.
Asa ca, pentru moda, tot raul spre bine!
Altfel, rusine John Galliano!

Am plecat la Berlin Fashion Week.

Stephan Pelger isi va prezenta colectia miine, adica simbata, si imi doream foarte mult sa o vad.

Sint impreuna cu Andreea Raicu si Cristina Stanciulescu, redactor sef Viva, asa incit vom avea un weekend pe cinste!

Si ne mai asteapta si Maurice Munteanu, plecat la Berlin inca de marti, precum un jurnalist de moda care se respecta Adica a asistat la toata Saptamina Modei pentru a va povesti in cunostinta de cauza ce s-a intimplat in acest sezon la Berlin, intr-un articol amplu pentru Elle martie

Va voi tine la curent cu ce se intimpla in cel mai cool oras al momentului (dupa unii

Imi inchipui ca impatimitele modei nu mai au rabdare sa astepte numarul Elle Decembrie, numarul in care Cristina Craciun si Marian Palie ne vor da toate detalii despre Paris Fashion Week, si pentru ca nici noi, in redactie, nu prea mai aveam rabdare, am rugat-o pe Cristina sa ne satisfaca macar un pic curiozitatea si sa ne faca o avanpremiera pe site-ul Elle .

Daca intri pe http://www.elle.ro/Moda/ELLE-Style/In-exclusivitate-de-la-Saptamana-Modei-din-Paris-1465555-style iti vei face o idee despre ce inseamna programul PFW, de ce il numeste Cristina un fel de workout, cine e cea mai hot celebritate sau cel mai hot show de moda.

Am vazut recent intr-o revista englezeasca expresia style stalker . Si m-a amuzat rau. Erau doua vedete puse fata in fata, una dintre ele acuzata ca “ii fura stilul” celeilalte. C’mon…n-am mai auzit asa ceva din scoala

Stiu sensibilitatile romanilor cind vine vorba de “a copia”, “a se inspira”.

Iar moda este primul domeniu care cade prada acestor reprosuri. Sintem cu totii de acord ca nu poti inventa roata cu orice colectie sau editorial de moda, dar care este limita?

Pina unde poti sa spui ca te-ai inspirat si unde intervine plagiatul, in ce fel trebuie “pedepsiti” cei care nu respecta regulile?

Am sustinut mereu ca prefer sa vad un lucru copiat bine, cu cap (adica nu intr-un mod nesimtit), decit unul original si prost.

Dar atunci cind aceasta “nedreptate” ma priveste direct si anume sa dau peste reviste cu lay-out-uri copiate dupa Elle, structura editoriala insusita cu nerusinare…dar cu aere de publicatie serioasa, nu mai sint la fel de toleranta.

Adica stii cum e…daca faci un editorial de moda a la Paolo Roversi…nici unui om intreg la minte nu o sa-I treaca prin cap sa spuna ca e Paolo Roversi, pentru ca i-a iesit bine plagiatul, nu? Adica ok, te inspiri, dar trebuie sa ai decenta de a sti unde iti este locul, nu?

Sint curioasa sa aflu parerea voastra despre cit de toleranti sinteti atunci cind sesizati vreun fel de plagiat. Mai cumparati produsul respectiv, revista respectiva etc…..? Este acesta un lucru care conteaza sau va afecteaza?

Am vazut colectia Andreei Tincu&Sense pe care a prezentat-o la Kiev Fashion Week si mi-a placut foarte mult.
Am citeva prietene cu care comentez colectiile de moda, tendintele, ce e cool, ce nu e…si de fiecare daca cind vor sa ma testeze cit de mult imi place mie personal o colectie (pentru ca exista si situatii in care accept ca o colectie este buna chiar daca eu nu m-as imbraca niciodata in respectivul stil), ma intreaba daca mi-as cumpara ceva din acea colectie. Si in functie de raspuns inteleg mai bine cum sta treaba.
Din colectia Andreei Tincu&Sense imi doresc trei tinute!
Pe una am confiscat-o deja, aici in Kiev, astept evenimentul la care o voi purta. Pe celelalte doua le mai astept, dar ma gindesc deja la ele.
Credeti ca sint obsedata? Mama zice ca, da.
Daca imi place ceva vreau sa fie al meu. Daca imi place ceva foarte mult, atunci trebuie sa fie al meu atunci, pe loc (e valabil doar pentru haine).
Deci DA, mi-a placut colectia Andreei Tincu &Sense.
Mai multe poze si detalii in Elle-ul de aprilie